Economie

MICROECONOMIE
A


1.O bancă acordă împrumuturi dintr-un capital de 180 milioane u.m. din depuneri. Rata dobânzii la credite este de 10%, cheltuielile de funcţionare ale băncii 7 milioane u.m. pe an, iar profitul 75% din câştigul anual. Determinaţi rata dobânzii la depuneri.
Cb = Dî – Dd
Pb = Cb – Cf Cb = X Pb = 75% x X = 3/4X
¾X = X – 7.000.000 = 4 x 7.000.000 = 28.000.000
Cb = 180.000.000 – Dd => - Dd = 28.000.000 – 180.000.000 => Dp = 152.000.000
R = d/cx100
Cb – capitalul activ
Dî - dobânda la împrumut
Dd – dobânda la depuneri
Pb – profitul
Cf - cheltuieli de funcţionare
2.Dacă rata dobânzii scade de la 50% la 30%, cursul unei obligaţiuni creşte cu 1000 u.m. Determinaţi venitul anual adus de obligaţiune.
V1 = C/d1 V2 = C/d2
V2 – V1 = C/d2 – C/d1 => C(1/d2 – 1/d1)
1000 = C (1/30/100 – 1/50/100) = C (3,33 – 2) = 1,33 x C
C = 1000 : 1,33 = 751,879
V1 – venitul la cursul de 50%
V2 – venitul la cursul de 30%
C - câştigul
3.O acţiune în valoare de 10.000 u.m. aduce un dividend de 1000 u.m., iar rata medie a dobânzii este de 15%. Spre ce valoare tinde cursul acţiunii?
Vn = 10.000
d = 1000
Vc => d/R = 1000/15/100 x 100 = 1000 x 100/15 = 66,6
Vn – valoare nominală
d – dividend
Vc – valoare curs
R – rata
4.Un fermier deţine 2,5 ha suprafaţă agricolă de pe urma căreia încasează o rentă anuală de 7,5 mil. lei. La finele anului, fermierul se hotărăşte să vândă suprafaţa deţinută. Care va fi preţul pe care trebuie să-l solicite fermierul pentru pământ, ţinând cont că rata dobânzii este de 25%?
Pp = R/d x 100 = 30.000
Pp- preţ pământ
R – rata
d – dobânda

5.Într-o ţară rata şomajului este de 10%, fiind înregistraţi 2 mil. şomeri. Ştiind ca populaţia ocupată reprezintă 60% din populaţia totală, să se determine care este populaţia totală a ţării respective.
Rş = Nş / Poc x 100 => Poc = Nş / Rş x 100 = 20.000.000
Poc = 60% x Pt => Pt = Poc / 60 x 100 => 33.333.333
Rş – rata şomajului
Nş – numărul de şomeri
Poc – populaţia ocupată
Pt – populaţia totală
6.Valoarea de amortizat rămasă după 5 ani de funcţionare a unui utilaj este de 70 mil. u.m., iar amortizarea anuală a utilajului este de 15 milioane u.m.. care este durata de funcţionare a utilajului?
Va = A x T
V1 = V + V
A = V1/T => T = V1/A
7.Pe piaţa unui bun oarecare oferta săptămânală este de 10.000 buc., ea fiind satisfăcută în proporţie de 80%. Cererea pentru bunul respectiv are coeficientul de elasticitate 2, iar oferta 3. care va fi ponderea ofertei satisfăcute faţă de cea existentă pe piaţă, dacă preţul scade cu 10%?
O0 = 10.000
Co = O0 x 80% = 8.000
Kec/P = ∆C/C : ∆P/P = (C1-C0)/C x P/(P1-P0) = 2
O0 – oferta iniţială
C0 – cererea iniţială
Kec/P – coeficientul de elasticitate
8.Într-o ţară populaţia activă disponibilă este de 60 milioane persoane, din care populaţia ocupată reprezintă 48 milioane. Dacă populaţia totală a ţării respective este de 100 milioane locuitori, iar rata şomajului 6%, să se determine: numărul inapţilor, rata inapţilor, numărul şomerilor, gradul de ocupare a forţei de muncă.
Paptă = Pact + Nr. şomerilor
Nr. şomerilor = (Rata şomajului x Pact ) /100
Paptă = 63.600.000
Pinaptă = P – Paptă
Rin = Pin/P x 100
Pin = P – Paptă
Nr. şomeri = 3.600.000
Roc = Pactiv/P x 100 = 48%
Paptă = populaţia aptă
Pact = populaţia activă
Pin = populaţia inaptă
Rin = rata populaţiei inapte
P = populaţia
9.Valoarea mărfurilor vândute într-un an s-a ridicat la suma de 100.000 mii u.m., iar mărimea masei monetare a fost de 7500 sold u.m. Din volumul mărfurilor tranzacţionate, 25% au fost preluate prin credit comercial cu scadenţa peste 18 luni. Să se determine viteza de rotaţie a banilor.
V = 100.000 mil – 25/100 x 100.000 mil = 75.000 mil
M x V = P x T => V = (P x T)/M = 10.000 V/min
V = valoare mărfuri
M = masa monetară
P = numărul tranzacţiilor
T = timp.
10.O firma achiziţionează un utilaj cu 50 mil. u.m. şi aşteaptă în primul an de funcţionare o producţie în valoare de 15 mil. u.m., în al doilea an de 25 mil. u.m. şi în al treilea an 45 mil. u.m. Este rentabilă investiţia dacă rata dobânzii este de 20%?
Vp = (∑3t=1 x Vt)/(1+d)t = V1/(1+d) + V2/ (1+d)2 + V3/(1+d)3
Vp = valoare producţie
Vt = valoare intermediară
d = rata dobânzii.
Valoare de producţie este mai mare decât cheltuielile => investiţia este rentabilă.
11.O întreprindere dispune de o maşină unealtă cu o valoare de inventar Vi = 2,7 x 106 lei şi o durată de funcţionare T = 19 ani. După 16 ani de funcţionare apare un nou tip de maşină cu parametri tehnici superiori, având Vi = 3,1x 106 şi T = 15 ani. Cheltuielile cu modernizarea primei maşini se ridică la 0,3 x 106 lei. Să se arate:
1. Cu ce fel de uzură avem de-a face?;
2. Care variantă justifică: modernizarea sau achiziţionarea unei noi maşini?
V1 = 2,7 x 106 T = 19
V2 = 3,1 x 106 T = 15
Cm = 0,3 x 106
V1 = valoare iniţială la T = 19 ani
V2 = valoare la T = 15 ani
Cm = cheltuieli de modernizare
12. Durata programată a unei rotaţii a capitalului circulant într-o întreprindere este de 90 zile. Volumul total al capitalului circulant ( Kc ) este de 109 lei. Dacă durata unei rotaţi se reduce cu 20 zile, perioada totală anuala ( T ) este de 360 zile, să se calculeze :
a) producţia marfă programată şi realizată;
b) sporul producţiei de marfă obţinut;
c) economiile de capital circulant în cazul în care volumul producţiei marfă rămâne constant ( la nivelul programat).
a) ∆t = 90
K = 109
∆t = K/Q1 x t2 => t2 = 4 x 109
b) ∆t = 20
∆t = Kc/Q2 x 360 => Q2 = 18 x 109
Q2 – Q1 = 14 x 109
c) ∆t = K/Q1 x 360 => Ka = (20 x 4 x 109)/360 = 4,5 x 109
∆t = perioada de timp
Kc = capital circulant
Q = producţia de marfă
13. Se cunosc următoarele date privitoare la activitatea secţiei ţesătorie a unei întreprinderi:
a)nr. de războaie de ţesut = 1700 bucăţi;
b)producţia orară a unui război = 3 mp;
c)nr. de schimburi în care se lucrează =3;
d) nr. mediu anual de nefuncţionare a unui război =10 ore;
e)nr. de duminici şi sărbători legale = 58.
Să se determine capacitatea de producţie a secţiei respective.
Cp = 3mp x [(360 zile – 58 zile) x (8 ore x 3 ore) – 10 ore] = 21,714mp
Cp = 1700 x 21,714 = 36,913800 mp/an
14. Doi agenţi economici produc aceeaşi marfă. Primul agent economic produce din produsul respectiv 9000 bucăţi, consumând 2000 Kw h energie electrică, 2700 Kg materie primă şi 3600 ore de muncă. Al doilea agent economic produce 4500 bucăţi, consumă 1200 Kw h , 1500 Kg materie primă şi 2300 ore de muncă. Celelalte cheltuieli sunt strict proporţionale cu volumul activităţii agenţilor economici. Să se determine nivelul competitivităţii celor doi agenţi economici.

15. Se cunosc următoarele informaţii în legătură cu oferta, cererea şi preţul produsului ˝X˝, pe o anumită piaţă în cursul unei săptămâni:


PREŢ (lei)

CANTITATEA OFERITĂ (unităţi)

CANTITATEA CERUTĂ (unităţi)
EXCES OFERTĂ / CERERE ( + / - unităţi)
20
20.000
7.000
+ 13.000
19
19.000
8.000
+11.000
18
16.000
9.000
+7.000
17
13.000
10.500
+2.500
16
12.000
12.000
0
15
11.000
14.000
-3.000
14
10.500
15.000
-4.500

a)determinaţi excesul de ofertă sau de cerere;
b)arătaţi la ce nivel al preţului, ofertei şi cereri se realizează un echilibru, reprezentaţi grafic.

16.Cunoscând faptul că valoarea unei acţiuni este de 1500 u.m. iar rata dobânzii este de 13% să se arate:
a)cu ce fel de societate avem de-a face;
b)să se determine mărimea dividendului.

17.Un acţionar obţine de pe urma acţiunilor ce le posedă, un dividend de 19.000 u.m. Cunoscând că rata dobânzi este de 19% să se calculeze:
a)valoarea totală a acţiunilor pe care le deţine;
b)numărul total al acţiunilor, ştiind că acestea sunt fracţiuni ale capitalului unei societăţi anonime.

18.În momentul t0 cursul acţiunilor firmei X este de 2.500 u.m. Între agentul economic A (vânzător) şi B (cumpărător) se încheie o convenţie privind vânzarea – cumpărarea de 850 acţiuni a cărei scadenţă este t1. La scadenţă cursul acţiuni este de 2.600 u.m. Care dintre cei doi câştigă? Cum explicaţi acest lucru? Cu ce tranzacţie avem de-a face?

19.Dacă, capitalul social al unui S.A. este de 10x109 u.m. iar valoarea nominală a unei acţiuni este de 2.000 u.m. să se determine numărul de acţiuni emise de respectiva societate.

Cs = 10 x 109 = 1010
Vn = 2.000
Mac = Cs : V = 1010 : 2000 = 5.000.000 act
20.În condiţiile unei firme oferta iniţială este de 2.000 buc. În condiţiile unui preţ unitar de 10.000 u.m. Dacă preţul va scădea la 9.000 u.m., în condiţiile unui coeficient al ofertei la preţ egal cu 1,5, care va fi oferta viitoare a respectivei firme? Comentaţi rezultatul.
O1 = 2.000 P1 = 1.000 Kec/p = 1,5
O2 = ? P2 = 9.000
Keof = 1,5
Keof = 1,5 x ∆O/O : ∆P/P = ∆O/2.000 : 1.000/10.000 => 3.000















B

1. Subliniaţi etapele evoluţiei ştiinţei economice şi principalele caracteristici ale fiecăreia.
a) etapa preştiinţifică – mercantilismul;
– bogăţii acumulate din practicarea comerţului;
– preţul just;
– bani adevăraţi( aur argint).
b) concepţia fiziocraţilor – punerea accentului pe producţie;
– dezvoltarea agriculturii;
– dezvoltarea industriei;
– viziunea statica asupra preţurilor;
– viziunea dinamică a populaţiei şi resurselor
– sistemul libertăţii economice;
– armonizarea intereselor individuale.
c) aportul celor trei şcoli – Şcoala de la Viena;
- teoria marginalistă a valori.
– Şcoala de la Lausanne;
- teoria echilibrului general;
- definirea interdependenţei generale;
– Şcoala de la Cambridge;
- teoria echilibrului parţial.
d) etapa epocii contemporane – trecerea de la analiza microeconomică
la cea macro şi mondoeconomică;
– analiza concurenţei imperfecte;
– keynesismul, neokeynesismul,
neoliberalismul.



2. Ce este sistemul economic şi care sunt funcţiile lui?
Sistemul economic reprezintă ansamblul elementelor componente aflate în interacţiune, fiecare dintre acestea formând o entitate distinctă.
Principalele sale funcţii sunt:
- asigurarea bunurilor materiale şi a serviciilor economice necesare satisfacerii cerinţelor societăţii;
- asigurarea bunurilor necesare activităţilor sociale necreatoare de venit naţional;
- apariţia de activităţi corespunzătoare noilor nevoi sau diversificarea celor existente.
3. Subliniaţi conceptele de fenomene economice, procese economice, noţiuni economice, categorii economice, legi economice şi politică economică.
Fenomenele economice sunt acele însuşiri , laturi, legături, care se manifestă la suprafaţa lucrurilor şi evenimentelor economice, ele reflectă aspectele şi actele economice care apar şi se desfăşoară la suprafaţa activităţii economice, putând fi cunoscute direct de către oameni.
Procesele economice reflectă transformările cantitative şi calitative suferite, în timp şi spaţiu, de către fenomenele economice.
Noţiunile economice sintetizează caracteristicile comune ale fenomenelor si proceselor economice care fac parte dintr-o anumită grupă sau clasă.
Categoriile economice evidenţiază elementele de ordin calitativ al fenomenelor şi proceselor economice.
Legile economice reflectă esenţialul, oglindind un raport general, nu unul singular şi izolat, a legăturilor de suprafaţă exprimate de către fenomenele şi procesele economice ce au la bază o mulţime de alte relaţii profunde, esenţiale, permanente şi se caracterizează printr-o stabilitate care se menţine atât timp cât se menţin condiţiile care au determinat aceste relaţii şi legături .
Politica economică este un ansamblu de pârghii, mijloace, instrumente, elaborate şi folosite în realizarea şi transpunerea în practică a cerinţelor legilor economice şi realizării unor scopuri prestabilite.

4. Definiţi economia naturală, economia de schimb şi economia de piaţă şi efectuaţi o paralelă între ele.
Economia naturală reprezintă acea formă de organizare şi desfăşurare a activităţii economice în care nevoile de consum sunt satisfăcute din propriile rezultate ale activităţii, fără intervenţia schimbului.
Economia de schimb este acel sistem de organizare a activităţilor economice în care bunurile sunt destinate satisfacerii nevoilor prin intermediul pieţei, a actelor de vânzare – cumpărare, ele transformându-se în marfa.
Economia de piaţă reprezintă un stadiu de dezvoltare avansat al economiei de schimb şi care presupune că întreaga activitate economică să fie condusă şi să se desfăşoare doar prin pârghii economico-financiare, reglarea făcându-se doar în funcţie de raportul cerere – ofertă, în scopul unei finalităţi izvorâtă din asigurarea bunăstării individului.
Ca şi o observaţie putem vedea că în economia naturală producătorul se identifică cu consumatorul în economia de schimb producătorul şi consumatorul sunt separaţi, producătorul fiind specializat în realizarea unor bunuri de care consumatorul v-a putea beneficia doar prin intermediul pieţei. Iar în economia de piaţă observăm o adâncire a diviziuni sociale a muncii prin specializarea agenţilor economici de a produce doar anumite bunuri precum şi o intensificarea schimbului şi interdependentei dintre ei.
5. Subliniaţi condiţiile de trece la o economie de piaţă, elementele economiei de piaţă şi trăsăturile economiei de piaţă moderne.
Pentru a putea trece la o economie de piaţă trebuiesc create unele condiţii ca:
a) realizarea pluralismului economic;
b) privatizarea.
Elementele economiei de piaţă sunt: - unităţile economice autonome;
- piaţa;
- pârghiile economico-financiare utilizate;
- mecanismul funcţional propriu;
- reglementări juridice;
- cadru organizatoric adecvat.
Trăsăturile economiei de piaţă moderne sunt:
- se bazează pe producţia şi circulaţia mărfurilor generalizată;
- se bazează pe legile economice obiective ce guvernează aceste procese;
- se bazează pe utilizarea pârghiilor şi stimulentelor marfo – băneşti;
- asigură un rol adecvat pieţei;
- are la bază pluralismul formelor de proprietate(preponderent cea privată);
- autonomia deplină pentru fiecare formă de proprietate(făcând ca interesul
personal şi rapoartele economice dintre ele să stea la baza activităţii
economice);
are ca şi caracteristici principale care se generalizează în toate procesele reproducţiei sociale competiţia şi concurenţa;
asigură echilibru de influenţă intre producători şi consumatori(eliminând monopolul);
statul intervine doar în mod indirect prin pârghii economico – financiare;
formarea liberă a preţurilor(doar prin negociere, fără intervenţii administrative şi politici monopoliste);
o structură tehnico – economică modernă pentru creşterea eficienţei;
un sistem bancar modern.
6. Definiţi mecanismul economic şi mecanismul economiei de piaţă. Subliniaţi trăsăturile mecanismului economiei de piaţă.
Mecanismul economic reflecta modalitatea specifică de realizare a legăturilor dintre activităţi cu scopul acoperiri nevoilor sociale şi asigurări resurselor solicitate in acest scop.
Mecanismul economiei de piaţă cuprinde ansamblul mijloacelor şi metodelor de antrenare a resurselor, a pârghiilor de susţinere a acestora, cu ajutorul cărora economia naţională, ca sistem, dar şi sub aspectul subsistemelor ei sunt puse în mişcare cu raţionalitate şi eficienţă economică.
Mecanismul economiei de piaţă este:
- un mecanism liber;
- de piaţă;
- concurenţial;
- stimulează pe baza proprietăţi private libera iniţiativă;
- echilibru dintre producţie şi consum şi dintre cerere şi ofertă pe piaţă.
7. Ce sunt agenţii economici, care sunt principalele categorii de agenţi economici specifici economiei de piaţă?
Agenţii economici reprezintă o persoană sau un grup de persoane fizice sau/şi juridice care participă la viaţa economică cu funcţii şi comportări asemănătoare.
Principalele categorii de agenţi economici sunt:
- întreprinderile;
- menajele (gospodăriile);
- administraţiile;
- instituţiile financiare şi bancare;
- restul lumii(agenţi economici străini).
8. Definiţi creditul şi subliniaţi funcţiile lui.
Creditul este relaţia monetară apărută în legătură cu acordarea de împrumuturi unor agenţi economici cu condiţia rambursării lor la un termen numit scadenţă şi în schimbul unei plăţi suplimentare numită dobândă.
Funcţiile lui sunt:
- folosirea mai eficientă a capitalului bănesc;
- determină creşterea gradului de valorificare a factorilor materiali de producţie;
- înlesneşte procesul de concentrare si centralizare a întreprinderilor şi a capitalului;
- mijloceşte redistribuirea capitalurilor pe diferite ramuri de producţie;
- stimulează desfacerea mărfurilor pe scară mai mare;
- reglează circulaţia monetară prin sistemul băncilor de credit;
- influenţează consumul prin vânzarea în rate.
9. Care sunt principalele funcţii ale băncilor şi operaţiuni efectuate la bancă?
Funcţiile băncilor sunt:
- mobilizarea capitalurilor băneşti şi distribuirea lor agenţilor economici;
- transformarea economiilor şi veniturilor de la populaţie în capital de împrumut;
- de a emite instrumente de credit(carduri);
- efectuarea de operaţiuni specifice(decontări).
Operaţiunile efectuate de bănci sunt de două feluri:
a) operaţiuni pasive – depuneri la termen;
– primirea depozitelor;
b) operaţiuni active – scontul;
– lombardul;
– contul curent.
10. Definiţi bursa şi subliniaţi aspecte legate de funcţii, tipuri şi mecanism de funcţionare a bursei.
Bursa este o piaţă specială de mărfuri, efecte sau devize, adică atât reuniunea de agenţi, bancheri, comercianţi sau intermediari, strânşi pentru a negocia, a vinde, sau a cumpăra valori fungibile(omogene) cât şi spaţiul sau locul în care se desfăşoară asemenea reuniuni sau tranzacţii, este o formă de piaţă desăvârşită.
Principalele funcţii ale bursei sunt:
- efectuarea tranzacţiilor cu hârtii de valoare şi a mărfurilor;
- înregistrarea sistematică a cursurilor de schimb ale hârtiilor cu valoare şi a preţurilor principalelor categorii de mărfuri;
- reflectarea cât mai fidelă a conjuncturii economice şi valutare;
- efectuare de tranzacţii cu valute convertibile şi metale preţioase.
După obiectul negocierilor bursele se grupează in 4 categorii:
a) Bursele de mărfuri – sunt pieţele unde se efectuează tranzacţii cu privire le cantităţi mari de mărfuri fungibile.
b) Bursele pentru operaţiuni ajutătoare in comerţul internaţional –
sunt pieţele unde se tranzacţii între diferite firme de asigurare.
c) Bursele de valori – sunt pieţele unde se fac tranzacţii cu hârtii de valoare sau titluri de credit.
e) bursele valutare – sunt pieţele unde se efectuează operaţiuni de vânzare - cumpărare de valute convertibile.
Efectuarea operaţiunilor bursiere implică o serie de tehnici, dintre care cea mai importantă e aceea de stabilire a cursurilor de schimb sau cotaţiilor.
Stabilirea cotaţiilor se face prin:
a)confruntarea cererilor cu ofertele în cadrul şedinţei de bursă, ca urmare a strigării cursurilor la care sunt dispuşi a vinde sau a cumpăra obiectul tranzacţiei, cursul de schimb definitiv fiind stabilit de către secretariatul ringului, în intervalul de timp stabilit pentru şedinţa(intervalul de timp în care au loc tranzacţiile) de bursă, când cererea se egalizează cu oferta;
b) examinarea cererilor şi ofertelor scrise , depuse în prealabil la camera sindicală a bursei;
c) alte metode, cum ar fi simpla stabilire de către bursă a cotaţiei unei acţiuni.
După stabilirea cotaţiilor, cursurile se publică de bursă în ˝cota oficială.˝
Bursa este condusă de către un Comitet al Bursei, supravegherea operaţiunilor revine Sindicatului Bursei, operaţiunile făcându-se de agenţii mijlocitori oficiali( brokeri, makleri).
11. Definiţi piaţa si subliniaţi funcţiile şi condiţiile funcţionări ei.
12. Ce este cererea şi care sunt factorii ce o influenţează?
Cererea reprezintă raportul de cauzalitate dintre modificarea preţului unui bun şi schimbarea cereri solicitate din bunul respectiv, adică reprezintă cantitatea de bunuri pe care agenţii economici sunt dispuşi să o cumpere la un anumit preţ, intr-un timp dat, indiferent dacă ei acţionează raţional sau sub influenţa mediului.
Factorii care o determină sunt: - capacitatea de cumpărare a consumatorilor;
- voinţa de cumpărare;
- nevoia;
- nivelul veniturilor disponibile;
- preţul;
- anticipaţiile consumatorului;
- consumul ostentativ;
- efectul de imitaţie şi demonstraţie;
- ireversibilitatea consumului.
13. Prezentaţi aspecte legate de elasticitatea cererii.
Privitor la elasticitatea cererii se poate spune ca ea reprezintă reacţia, sensibilitatea cererii totale, pe piaţă, la modificarea preţurilor, fiind o funcţie descrescândă de preţuri.
Elasticitatea este determinată şi de alţi factori cum ar fi: gradul de substituire al bunurilor, ponderea din venit cheltuită pe u anumit bun, urgenţa necesităţii de consum, durata de timp de la modificarea preţului.
14. Ce este oferta? Dar elasticitatea ofertei? Subliniaţi factorii ce le determină.
Oferta este sinteza raporturilor de cauzalitate dintre schimbarea preţurilor şi cantitatea oferită, adică reprezintă cantitatea de bunuri economice care poate fi vândută pe piaţă la un anumit preţ.
Elasticitatea ofertei reprezintă reacţia ofertei la modificarea preţului.
Factorii care o influenţează sunt: - disponibilitatea factorilor de producţie;
- fluiditatea şi mobilitatea acestora;
- randamentul lor;
- costul producţiei;
- preţul altor bunuri;
- numărul firmelor concurente,etc.
15. Analizaţi corelaţia : cerere – ofertă şi prezentaţi concluziile ce se desprind.
Daca analizăm relaţia dintre cerere şi ofertă observăm că intre ele există un raport direct şi că mişcarea uneia fată de cealaltă reflectă de fapt echilibrul pieţei.

Din reprezentarea grafică putem observa că in momentul în care cererea este egală cu oferta se obţine un preţ de echilibru.
În momentul în care pe piaţă avem un preţ de echilibru atât producătorul cât şi cumpărătorul sunt satisfăcuţi, un lucru care este ideal.
16. Definiţi concurenţa şi prezentaţi principalele ei forme de manifestare.
Concurenţa reprezintă competiţia dintre agenţii economici pentru obţinerea unor condiţii mai avantajoase, în vederea creşterii gradului de profitabilitate, este cea mai bună cale de satisfacere a intereselor tuturor.
Concurenţa se manifestă ca o lege economică obiectivă specifică economiei de schimb, tot o dată este şi motorul care pune în mişcare ansamblul de legături dintre capitalurile individuale şi capitalul social, asigură executarea tuturor celorlalte legi economice obiective şi transformă totodată suma tuturor intereselor individuale în necesităţi sociale.
17. Ce politici anticoncurenţiale cunoaşteţi? Subliniaţi caracteristicile lor şi elementele comune.
Politicile anticoncurenţiale sunt privite ca nişte strategii care urmăresc obţinerea unui loc mai bun pe piaţă şi acapararea unui număr cât mai mare de cumpărători.
Dintre aceste strategii se remarcă trei tipuri principale de strategii anticoncurenţiale:
a) strategia eforului concentrat – efortul de a obţine supremaţia asupra vânzării unui produs, anumite clientele, anumitor regiuni de desfacere a mărfurilor;
b) strategia elitei – efortul de a aduce pe piaţă, în exclusivitate a unui produs de excepţie, care prin calitatea sa să elimine orice alt concurent(Strategia Mercedes);
c) strategia costurilor – efortul de a obţine supremaţia pe piaţă prin practicarea unor preţuri mici datorate unor costuri mici(Strategia Japoneză).
Ca elemente comune strategiile concurenţiale nu se manifestă în mod izolat, strict determinat, producătorii practicând simultan în diferite perioade, alternative ale acestor strategii.
18. Ce este şomajul şi care sunt formele lui de manifestare?
Şomajul este o disfuncţionalitate a economiei de piaţă si reprezintă situaţia în care o persoană nu este capabilă să desfăşoare o muncă utilă ca rezultat al condiţiilor sociale care nu permit perceperea utilităţii munci sale.
El se manifestă atunci când pe piaţă se află o ofertă mai mare de forţă de muncă decât cererea, manifestându-se sub diferite forme cum ar fi:
a) şomajul invizibil – sub diferite nuanţe:
i) ciclic – prin ocuparea posturilor inferioare pregătiri;
ii) camuflat – prin absorbţia unor lucrători in ocupaţii unde productivitatea este mai mică(agricultură);
iii) de expansiune – când lucrători din sectorul primar îşi găsesc de lucru în sectorul urban dar în ocupaţii cu productivitate mai scăzută;
iiii) şomajul generat de muncă parţială sau sezonieră.
b) şomajul fricţional – prin schimbarea frecventă a locurilor de muncă;
c) şomajul conjunctural – o forma a şomajului involuntar, rezultat al modului defectuos în care se realizează legătura dintre nivelul salariilor şi cel al productivităţii muncii şi preţurilor.
d) şomajul structural – determinat de dezechilibrul creat între oferta şi cererea de forţă de muncă.
19. Ce este inflaţia? Prezentaţi cauzele ei şi soluţii de atenuare (rezolvare).
Inflaţia reprezintă deprecierea monedei prin inundarea arterelor circulaţiei cu o cantitate excedentară de semne băneşti care determină deprecierea banilor de hârtie faţă de aur, exprimată prin reducerea conţinutului de aur reprezentat efectiv de o unitate monetară.
De regulă, inflaţia este determinată de două situaţii:
a) emisiunea monetară excedentară în raport cu nevoile circulaţiei bunurilor economice;
b) când cantitatea de bani rămâne aceeaşi, deşi se reduce considerabil cantitatea de bunuri economice oferite pieţei.
Inflaţia se reduce prin demersuri antiinflaţioniste cum ar fi:
a) politica blocării masei monetare – limitarea creditelor;
b) politica de blocare a cheltuielilor publice – raţionalizarea acestora;
c) politica blocării veniturilor şi costurilor – blocarea salariilor şi preţurilor
d) politica creşterii productivităţii şi stimulării concurenţei – recomandată.
20. Subliniaţi noţiunile de bun economic, marfă, utilitate economică, calitate şi valoare economică.
Bunurile economice constau în acele elemente din natură, rezultat al activităţii umane, identificabile şi măsurabile, care intră într-o relaţie corectă cu nevoile umane.
Marfa reprezintă bunurile economice care satisfac o nevoie socială concretă prin intermediul pieţei sau al schimbului.
Utilitatea economică reprezintă capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface prin folosirea sa productivă sau neproductivă o nevoie socială concretă.
Calitatea bunurilor şi serviciilor reprezintă gradul, măsura, intensitatea la care se realizează utilitatea acestora, respectiv gradul, măsura în care acestea răspund şi satisfac nevoile pentru care au fost create.
Valoarea economică constituie o latură a mărfii a cărei definire şi măsurare îi preocupă nu numai pe economişti, ci şi pe sociologi, psihologi, ingineri, nefiind altceva decât expresia dorinţelor omului.
21. Cum se măsoară rezultatele activităţii agenţilor economici? Indicatorii folosiţi în acest sens.
Rezultatele activităţilor agenţilor economici se măsoară printr-un sistem de indicatori şi anume: - indicatori fizici
- natural-convenţionali
- indicatori valorici.