TVR

Televiziunea Română (sau oficial denumită Societatea Română de Televiziune - SRTV) reprezintă televiziunea publică din România, care își difuzează programele pe șase canale centrale: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Info. O versiune experimentală de înaltă definiție a programelor TVR se difuzează pe satelit, în regiunea Bucureștiului și a Sibiului (în centrul Transilvaniei) prin DVB-T, sub denumirea de TVR HD.

Pe lângă acestea mai funcționează și șase studiouri regionale la București, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Iași, Timișoara și Craiova, care împreună realizează programul canalului TVR 3.

TVR 1 și TVR 2 sunt singurele canale cu acoperire națională terestră din România, spre deosebire de canalele private de televiziune care acoperă doar zone dens populate.

TVR oferă de asemenea și servicii de webcast/internet, teletext precum și transmisii "în clar" prin satelit și DVB-Terestru.
Cuprins
[ascunde]

* 1 Istoric
o 1.1 Cronologie
o 1.2 Directorii SRTV de după 1989
* 2 Societatea Română de Televiziune în prezent
o 2.1 Obiect de activitate[2]
o 2.2 Surse de finanțare
+ 2.2.1 Alocațiile de la bugetul de stat
+ 2.2.2 Veniturile proprii
o 2.3 Nemulțumiri și acuzații
+ 2.3.1 Excesul de publicitate
+ 2.3.2 Suspiciunea de control politic
* 3 Vezi și
* 4 Note
* 5 Bibliografie
* 6 Legături externe

[modifică] Istoric
Sediul TVR

Radio-viziune, radio-tele-viziune sau mai simplu televiziune ? Această dilemă preocupa intens inginerii români în anii ’20 ai secolului al XX-lea.

În anul 1925, Laboratorul de Optică și Acustică al Universitatii din București reușea în premieră să transmită (pe distanțe scurte ce-i drept), mici desene artistice.

În 1928, inginerul George Cristescu pune la punct un sistem mecanic de televiziune, reușind de asemenea să difuzeze imagini la distanță.

Pe 30 octombrie 1937, inginerul Cristian Musceleanu creează primul post experimental de televiziune din România, la Politehnica București. În luna noiembrie a acelui an acesta face și o demonstrație la Atheneul Român.

Optsprezece ani mai târziu, pe 21 august 1955 la ora 20.00, începeau transmisiunile experimentale regulate de filme și cronici de actualități făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru de la Poșta Vitan din București, cu un emițător de 1 KW și o instalație de telecinema, construite prin forțe proprii de către inginerii români.

Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière, Nr. 2. Antena și emițătorul de 22 KW fuseseră montate pe 14 decembrie 1956 pe Casa Scânteii.

Amenajarea studiourilor nu era gata, încăperile nu erau încă tencuite, ferestrele nu erau montate, dar cum trebuia respectat planul cincinal care prevedea ca televiziunea să funcționeze în anul 1956, emisia a fost pornită pentru o noapte.

Transmisia era recepționată pe atunci numai în București, pe câteva sute de televizoare, importate din URSS pentru personalitățile momentului.

Aproape întreg programul era înregistrat pe film de 35 de milimetri. După un reportaj realizat de Alexandru Stark a urmat filmul „O noapte furtunoasă” și salutul lui Petru Groza, pe atunci președintele Marii Adunări Naționale, cu prilejul Anului Nou.

După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic și primele instalații.

Întreaga aparatură folosită la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de Inginerie din Leningrad. O echipă rusească venise la București pentru a participa la montarea echipamentelor și la instruirea personalului tehnic.

Tot echipamentul funcționa cu lămpi. Rușii susțineau la vremea respectivă că tranzistoarele, nou apărute, erau folosite doar la instalațiile militare.

Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a mutat în actualul sediu din Calea Dorobanți.

Un al doilea canal a apărut în 1968. Emisia sa a fost suspendată în 1985 și repornită după căderea regimului comunist.
Programul care fusese pregătit de TVR pentru 25 decembrie 1989, neştiindu-se că va urma căderea lui Ceauşescu. Litera C în pătrat negru înseamnă că emisiunea respectivă era transmisă color. Unde lipseşte această literă înseamnă că emisiunea era transmisă alb-negru.

În 1985 programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalității lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Ulterior programul s-a mai mărit cu o oră.

Decembrie 1989 a fost un punct important în istoria neagră a TVR. Evenimentele au fost transmise în direct. Demonstranții au ocupat clădirea TVR la miezul zilei de 22 decembrie și au anunțat fuga lui Ceaușescu. TVR și-a schimbat imediat numele în "Televiziunea Română Liberă" (TVRL). Instituția a căzut însă în mâna unor "manipulatori profesioniști" care în mod deliberat au creat panică, difuzând informații false ce au dus la moartea a sute de persoane nevinovate.

După aceasta, instituția a rămas un instrument de propagandă în mâinile nou-născutului Front al Salvării Naționale (FSN), format în principal din comuniști reformați. FSN a folosit TVRL, de departe cea mai penetrantă sursă de informații de la acel moment în România, pentru a discredita protestatarii care cereau un guvern fără comuniști, denumindu-i "fasciști". Protestul societății civile a culminat prin evenimentele din iunie 1990 din centrul municipiului București, înăbușite de minierii din Valea Jiului chemați de președintele Ion Iliescu.

După încheierea protestelor, Iliescu a apărut la televizor împreună cu minierii pe care îi felicita pentru "restaurarea legii și ordinii". La scurt timp după protestele societății civile, TVRL a renunțat la adjectivul "liberă" în numele său și a revenit la vechea denumire, TVR.

Dacă ar fi să rezumăm activitatea TVR de până în 1989, trei perioade ar fi de luat în seamă:

* pionieratul între anii 1955 - 1968
* perioada de aur 1968 - 1982
* decadența între anii 1983 - 1989

[modifică] Cronologie

* 1937: Pe 30 octombrie are loc prima demonstrație de televiziune din România, în cadru privat.
* 1953: Inginerul Alexandru Spătaru construiește primul emițător de televiziune din România.
* 1955: După numeroase teste, pe 21 august la ora 20.00 încep emisiunile experimentale regulate ale Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, sub sigla "Studioului Experimental de Televiziune - București".
* 1956: Pe 14 decembrie sunt montate antena și emițătorul de 22 KW (canalul 2 FIF/VHF), pe Casa Scânteii.
* 1956: Pe 31 decembrie este inaugurată oficial Televiziunea Română, în strada Moliere - nr. 2
* 1957: În februarie este adus din URSS primul car de reportaj al TVR, cu trei camere, instalat pe două autobuze. Este realizată astfel prima transmisiune exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca
* 1957: În martie debutează "Emisiunea pentru Sate" - actuala "Viața Satului", cea mai longevivă emisiune de la TVR.
* 1957: La 5 mai are loc prima transmisie sportivă în direct, cu meciul de rugby Anglia-România
* 1957: La 1 iunie a fost transmisă prima emisiune pentru copii de la Teatrul Țăndărică
* 1958: Principalele evenimente interne și internaționale sunt prezentate într-o emisiune zilnică intitulată „Informațiile după-amiezii”, devenită la 20 martie „Jurnalul Televiziunii”
* 1958: Din septembrie sunt transmise toate manifestările din cadrul Festivalului George Enescu
* 1959: La 3 mai se achiziționează prima mașină de copiat peliculă negativ-pozitiv.
* 1959: La 23 mai are loc prima transmisie a unei piese de teatru
* 1960: Se achiziționează un al doilea car de reportaj; apare în 24 martie emisiunea „Actualitatea internațională”
* 1961: Emisiunile TVR încep să fie difuzate zilnic cu excepția zilei de luni, de la ora 18.30 - puțin după ora 22.00. Duminica și uneori sâmbăta exista un program matinal de la ora 9.00 până după prânz.
* 1961: Se înființează primul studiou de sincronizare și montaj, ceea ce duce la diversificarea producției proprii (documentare, divertisment). Emisiunile filmate sunt însă arhivate și depozitate la întâmplare, în diferite încăperi, în condiții improprii de păstrare.
* 1962: Se achiziționează încă două care de reportaj.
* 1962: Pe 21 iunie, România și Iugoslavia își dau acordul pentru interconectarea rețelelor de emițătoare TV (conectare efectivă din 1966).
* 1963: În acel an au loc primele teste cu echipamente de televiziune în culori. Lipsa de bani face însă ca proiectul să fie abandonat.
* 1965: Televiziunea acoperă 40% din teritoriu și are 500 de mii de abonați. Apare Teleenciclopedia, cea mai longevivă emisiune culturală a TVR, prima ediție fiind difuzată pe 22 mai, la ora 20.
* 1966: Din 6 februarie, Jurnalul Televiziunii se cheamă „Telejurnal” și e transmis într-o ediție de seară și una de noapte.
* 1968: Televiziunea se mută în noul centru din Calea Dorobanți. Construit de arhitectul Tiberiu Ricci era unul dintre cele mai moderne din Europa la acea vreme: trei studiouri mari, un studio mediu pentru știri, două studiouri mici pentru crainici și un studio muzical propriu.
* 1968: Este făcută prima înregistrare video pe bandă magnetică de doi țoli. Apar primele lecții de limbi străine.
* 1968: Din 29 aprilie se emite și lunea. În București emisia se mută pe canalul 4.
* 1968: Se inaugurează pe 2 mai Programul 2, pe fosta stație a Programului 1 - canalul 2 FIF/VHF. La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, pentru ca de la 16 iunie sa difuzeze și duminica, iar din 20 iulie și sâmbăta.

Placă comemorativă amintind de evenimentele din 1989

* 1968: Televiziunea organizează Cerbul de Aur. Festivalul e întrerupt din 1971 pâna în 1993.
* 1969: Se lansează în noiembrie emisiunile în limba maghiară (2 ore și 30 min. săptămânal) și în limba germană (1 ora și 45 de min. săptămânal)
* 1972: Programul 2 ajunge în fine la un program zilnic; aria de acoperire era însă de numai 15 - 20 % din teritoriu.
* 1972: Se amenajează la Cluj primul studio teritorial dotat cu un car de reportaj
* 1975: Se cumpără primul car de reportaj în culori și se începe producția de emisiuni în culori. Emisia continuă însă să fie alb/negru.
* 1978: La finele acestui an se simt primele efecte ale politicii "economiei de energie": programele televiziunii se reduc în medie cu o oră și jumătate.
* 1981: Se fac probe pentru trecerea la televiziunea color. Cultul personalității dictatorilor se simte din ce în ce mai mult.
* 1982: Primele efecte ale politicii "economiei de energie": de luni până vineri programul se întrerupe de la ora 18 la ora 20.
* 1983: La 23 august, e făcută prima transmisie color din Piața Aviatorilor. Durata programului se diminuează drastic.
* 1985: În 20 ianuarie Programul 2 își întrerupea emisia în totalitate – iar Programul 1 avea să-și continue transmisia doar două ore, de luni până vineri între orele 20.00 și 22.00. Pe 1 noiembrie 1988 s-a mai adăugat o oră, însă programul este insuportabil.
* 1988: S-au achiziționat primele camcordere BETACAM SP
* 1989: După evenimentele din decembrie, când din vina manipulării TVR mor sute de oameni nevinovați, instituția e proclamată Liberă și trece la un program normal. Telejurnalul își schimbă numele în "Actualități".

Siglele canalelor TVR

* 1990: Pe 3 ianuarie, TVR Cluj își începe emisia independent de studiourile din București.
* 1990: În luna octombrie TVR 1 începe să emită la Chișinău.
* 1990: În februarie, Programul 2 al Televiziunii își reia emisia integral.
* 1991: Pe 3 noiembrie începe să emită TVR Iași.
* 1992: Pe 1 februarie TVR 1 începe să emită pe întreg teritoriul Basarabiei.
* 1993: A fost introdus pe TVR 1 Teletextul, sistem B.
* 1994: La 17 octombrie începe să emită TVR Timișoara
* 1995: Au fost achiziționate primul car de reportaj digital și primul sistem de postproducție digitală
* 1995: La 1 decembrie își începe emisia TVR Internațional
* 1996: Emisiunea de Actualități devine "Jurnalul TVR"
* 1997: E dat în exploatare primul studio de producție digitală
* 1998: Pe 1 decembrie intră în emisie TVR Craiova. Este lansat primul site de internet al TVR la adresa www.tvr.ro.
* 2001: TVR 2 este primul care trece la emisia 24/24. Urmează TVR 1 și TVR Internațional.
* 2002: A fost lansat canalul TVR Cultural. Toate canalele TVR sunt difuzate prin satelit.
* 2003: A fost inaugurat Studioul Pangratti, cu o suprafață de cca 2200 m² platouri și 4000 m² birouri, "turnul" redacțional cu 13 etaje având nevoie de renovări.
* 2006: Se dau în folosință studiourile din Centru de Știri și Sport (10, 11 si 12) – fostul Corp Film. "Jurnalul TVR" părăsește studioul 4 al Telejurnalului.
* 2007: În ianuarie, canalele regionale ale TVR obțin licență individuală de emisie prin satelit. Ia ființă noul canal TVR București pentru regiunea Munteniei, pe infrastructura TVR 2.
* 2007: Autoritățile comuniste de la Chișinău anulează dreptul TVR de a emite în Basarabia.
* 2008: În aprilie TVR începe o serie de teste pe satelit, în vederea difuzării emisiunilor de înaltă definiție (HD). Câteva luni mai târziu încep emisiunile terestre în București și Sibiu.
* 2008: La 6 mai s-a deschis la Târgu Mureș încă un studio regional al TVR.
* 2008: Este pusă în funcțiune noua regie multicanal de pe care sunt difuzate acum toate canalele TVR. Vechile studiouri 5 și 6 revin astfel exclusiv producției.
* 2008: Pe 10 octombrie și-a început emisia TVR 3, un canal de satelit realizat integral de studiourile regionale ale televiziunii publice.
* 2008: Pe 31 decembrie este lansat canalul de informație "TVR Info", după modelul "Euronews" și canalului radio "France Info". Acesta difuzează uneori și sedințele Parlamentului.
* 2009: Din 29 martie, programul informativ "Jurnalul TVR" revine la vechea denumire de dinainte de 1989: Telejurnal, difuzat la orele 20.
* 2009: Managementul prost al Televiziunii Publice face ca aceasta să-și piardă dramatic audiența, pe toate canalele. Numeroase voci cer reducerea numărului canalelor TVR.

[modifică] Directorii SRTV de după 1989

* Aurel Dragoș Munteanu (decembrie 1989 – ianuarie 1990)
* Răzvan Theodorescu (1990 – 1992)
* Paul Everac (1992 – 1994)
* Titus Popa (1994 - 1996)
* Stere Gulea (1996 - 1998)
* Cristian-Valeriu Hadji-Culea (1998 - 2002)
* Valentin Nicolau (2002 - 2005)
* Tudor Giurgiu (2005 – 2007)
* Alexandru Sassu (2007 - 2010)
* Alexandru Lăzescu (din 2010)

[modifică] Societatea Română de Televiziune în prezent
[modifică] Obiect de activitate[2]

* Realizarea programelor de televiziune în limba română, în limbile minorităților naționale sau în alte limbi, cu scop informativ, cultural, educativ și de divertisment.

Vedere din curtea sediului TVR

* Difuzarea programelor prin stații de emisie și linii pentru transmiterea programelor, aflate în proprietate, sau prin închirierea rețelelor de telecomunicații audiovizuale, radioelectrice, inclusiv prin satelit, cablu sau alte mijloace tehnice.
* Organizarea și realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alți parteneri interni sau externi, de programe de televiziune, înregistrări pe discuri, pe suport magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-științifice, necesare programelor proprii și pentru schimb cu organizații similare din țară și din străinătate sau pentru valorificare.
* Desfașurarea activității de impresariat pentru propriile formații artistice, organizarea de concerte, festivaluri și spectacole cu public, precum și concursuri cu formații artistice proprii sau în colaborare cu alți artiști, inclusiv concursuri și jocuri de inteligență sau de noroc, încheierea de contracte cu artiști și impresari români sau străini, pentru emisiunile, concertele și spectacolele pe care le organizează, plătind onorarii și efectuand încasări în condițiile legii.
* Realizarea de activități publicitare prin emisiunile și publicațiile proprii, pentru beneficiari din țară și din străinătate.
* Organizarea activității de documentare în problemele specifice, editarea și transmiterea spre difuzare a programelor, materialelor publicitare și a altor publicații legate de activitatea de televiziune.
* Realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspect instructiv-educativ, moral-religios și patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat și persoane fizice.
* Efectuarea activității de cercetare și proiectare, precum și de lucrări specifice tehnicii audio si video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din țară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării științifice și valorificarea acestora în conditiile legii, promovarea progresului tehnic și știintific în activitatea societății.
* Efectuarea direct, în condițiile legii, în domeniul de activitate, de operațiuni de comerț exterior și de plăți în lei si în valută.
* Organizarea coproducțiilor cu parteneri externi în domeniul unor programe radiofonice și de televiziune, și realizarea producției, prelucrării, schimbului, exportului și importului de filme ori programe pentru programele de televiziune.
* Reprezentarea în relațiile cu organismele internaționale de profil la care România este parte, încheierea convențiilor și stabilirea relațiilor de colaborare cu organizațiile de radiodifuziune și de televiziune din alte țări.
* Realizarea și trimiterea în străinătate, în vederea difuzării, potrivit acordurilor încheiate cu organizații similare, a programelor de televiziune și film.
* Organizarea de schimburi de realizatori de emisiuni și de corespondenți cu organizații de televiziune din alte țări, oferind posibilitatea unei informări reciproce directe asupra realităților din România și din țările respective.
* Păstrarea și arhivarea înregistrărilor audiovizuale și a documentelor care prezintă interes pentru patrimoniul național; perioadele de păstrare și condițiile de arhivare și de acces la înregistrările și documentele arhivate se vor stabili prin regulamentul de organizare și funcționare a SRTV, în condițiile legii.
* Elaborarea și transmiterea spre difuzare de programe în limba română și în alte limbi, adresate telespectatorilor din întreaga lume, pentru a promova imaginea României și politica sa internă și externă. În acest scop, în cadrul SRTV funcționează departamente de emisiuni pentru străinătate.
* Orice alte activități stabilite potrivit legii.

[modifică] Surse de finanțare

Finanțarea activității SRTV este reglementată prin lege. Conform legii nr. 41/1994, republicată în 1999, activitatea financiară a Societății Române de Televiziune se desfășoară pe baza bugetelor proprii. Utilizarea fondurilor SRTV este supusă controlului organelor abilitate prin lege, potrivit provenienței fondurilor respective.

Resursele financiare ale SRTV provin din:

* taxa tv
* publicitate
* alocații de la bugetul de stat
* alte surse.

[modifică] Alocațiile de la bugetul de stat

Fondurile de la buget se aprobă prin legea bugetară anuală și sunt destinate pentru:

* acoperirea unor cheltuieli de dezvoltare
* achiziționarea de echipamente, piese de schimb și materiale consumabile
* acoperirea integrală a cheltuielilor de utilizare a stațiilor de emisie, radioreleelor și circuitelor tv
* asigurarea pazei, ca obiectiv de interes public
* achitarea cotizațiilor organismelor internaționale din care TVR face parte
* finanțarea canalului TVR Internațional

Celelalte cheltuieli se acoperă din taxa tv și alte veniturile proprii. Din veniturile provenite din alte surse, CA al TVR poate hotărî utilizarea unor sume pentru dotări și retehnologizare.
[modifică] Veniturile proprii

Veniturile proprii ale SRTV provin din:

* taxa audiovizualului public
* vânzări de programe, servicii asigurate terților
* donații sau sponsorizări

Posesorii de receptoare TV din România sunt obligați să plătească o taxă către serviciile publice de radio și televiziune. Taxa constituie titlu obligatoriu și se plătește după aceeași procedură ca și în cazul sumelor datorate fiscului.

Nivelul taxei de abonament, pe categorii de plătitori și modalitatea de încasare se stabilesc prin hotărâre de Guvern.
[modifică] Nemulțumiri și acuzații
[modifică] Excesul de publicitate

Faptul că SRTV, finanțată în mare parte de la bugetul de stat și din taxele obligatorii de abonament, transmitea și foarte multă publicitate în timpul programelor a atras nemulțumiri și acuzații atât din partea televiziunilor comerciale (finanțate exclusiv din resurse proprii, în cea mai mare parte din publicitate), cât și din partea populației. Ca urmare, difuzarea reclamelor de către serviciul public de televiziune a fost limitată prin normele obligatorii elaborate de Consiliul Național al Audiovizualului, publicate în Monitorul Oficial (s-a decis ca TVR să poată difuza limitat publicitate, doar între programe). Nerespectarea normelor CNA referitor la publicitatea în cadrul programelor de televiziune se sancționează potrivit Legii audiovizualului nr. 48/1992.

În anul 2007, vânzările totale nete din publicitate au fost cu 6% mai mici față de anul precedent, atingând suma de 18,2 milioane de Euro.[3]
[modifică] Suspiciunea de control politic

În istoria post-comunistă, autonomia și independența editorială a serviciului public de televiziune, precum și obiectivitatea și imparțialitatea sa în transmiterea știrilor, au fost deseori puse la îndoială, TVR fiind acuzată de nenumărate ori de control guvernamental și de cenzură. Acuzații de acest gen au apărut și în timpul alegerilor prezidențiale și legislative din 2004, când conducerea TVR a fost acuzată de favorizarea PSD și a candidatului acestuia, Adrian Năstase[necesită citare].

Prin legea actuală, SRTV își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului. Consiliul de administrație al SRTV este compus din 13 membri, desemnați prin votul Parlamentului. Dintre aceștia 11 sunt aleși dintre candidații propuși de Parlament, Președintele României și Guvern, și 2 sunt aleși dintre candidații propuși de personalul angajat al SRTV. Președintele Consiliului de administrație este numit de Parlament, dintre membrii titulari ai consiliului. Președintele TVR este în același timp și Director General. Parlamentul poate demite automat Consiliul de Administrație, prin respingerea raportului de activitate.

Într-un raport al Institutului pentru o Societate Deschisă și al Centrului pentru Jurnalism Independent se spune că „după 20 de ani de la căderea comunismului, serviciul public de televiziune din România suferă în continuare o lipsa cronică de independență”[necesită citare].

Programele principale ramân în continuare tabloide, o copie mult mai prost făcută a emisiunilor canalelor private[necesită citare].

Televiziunea Română a fost mult timp ținută sub papucul direct al Guvernului - și asta fiindcă nici unul dintre cabinetele din ultimii ani nu au avut curajul să pună capăt acestei nefaste „tradiții”.

Cu toate că misiunea instituției este de a furniza programe informative și educative de calitate, programele TVR continuă să rămână superficiale, la concurență cu cele ale televiziunilor comerciale[necesită citare]. Slab pregătiți sau prost plătiți, mulți dintre jurnaliștii de la TVR preferă de multe ori să evite subiectele sensibile[necesită citare].

Situația este mult mai gravă însă în tabăra televiziunilor comerciale unde interesul proprietarului stației precum și tehnicile de manipulare sunt mai mult decât evidente.