Istorie

Istoria lumii reprezinta memoria experienței din trecut a lui Homo sapiens, până în zilele noastre, de pe întreaga planetă, păstrată în vestigii arheologice, documente scrise sau în memoria individuală sau colectivă.

Originea omului rămâne încă necunoscută, fiind subiect a numeroase controverse filozofice sau religioase.[1][2][3]

Încă din zorii apariției omului, istoria omului primitiv este marcată de o lungă perioadă de invenții (care se continuă de fapt și în zilele noastre chiar la o scară mai amplă). Una dintre cele mai vechi invenții o constitutie scrisul, care a creat infrastructura menținerii și transmiterii informațiilor, a cunoștințelor umane și comunicarea acestora la mari distanțe. Societatea complexă la care s-a ajuns astăzi nu ar fi fost posibilă fără arta scrisului.[4]
noframe

Istoria lumii este marcata de o serie de descoperiri și invenții, de mișcări sociale și revoluții, reprezentând salturi calitative ce deschid noi ere și epoci. Un astfel de salt il constituie Revoluția Agrară.[5][6]

Între anii 8.500 și 7.000 î.Hr., în acel Corn al Abundenței din zona Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului Antic, oamenii au început o sistematică îmblânzire a animalelor și cultivare a plantelor : agricultura[7] Aceasta s-a răspândit și în regiunile învecinate și, în mod independent, și în alte zone îndepărtate, acolo unde Homo sapiens va locui sedentar în mijlocul unor culturi permanente ca agricultor.

Nu toate societățile umane au abandonat stilul de viață nomad, mai ales în regiunile izolate sărace în plante care puteau fi cultivate.[8] Acele societăți care au devenit sedentare constau în locuințe răzlețe, situate în special lânga ape (râuri sau lacuri) dar care, cu timpul încep să se grupeze în formațiuni (așezări) tot mai extinse o dată cu evoluția mijloacelor de transport. Viața tot mai sigură, datorată unei agriculturi tot mai productive conduce la creșterea populației. Surplusul de hrană implica apariția shimbului de mărfuri, diviziunea muncii, apariția și dezvoltarea primelor orașe și astfel a civilizației. Complexitatea crescânda a relațiilor sociale implică necesitatea calculelor și a contabilizării și astfel, începând cu epoca bronzului, apare scrisul.[9]

Istoria universală, din perspectiva ei globală, privește inventarea scrisului ca un factor-cheie ce a dus la formarea civilizațiilor. Aceasta invenție a creat bazele păstrării și transmiterii informațiilor, la răspândirea și dezvoltarea cunoștințelor.[10]

Toate sistemele de scriere nu au apărut dintr-o dată, s-au bazat pe anumite simboluri. Scrisul a apărut independent în mai multe regiuni ale planetei, care astfel pot fi numite leagăne ale culturii și civilizației (Mesopotamia, Levant, Egiptul de Jos, Anatolia, Platoul Persan, regiunea fluviului Indus sau a Fluviului Galben ș.a.).

Civilizațiile s-au dezvoltat mai ales pe malurile râurilor. Una dintre primele care au apărut a fost cea sumeriană (între anii 4.000 și 3.000 î.Hr.), în ținutul dintre cele doua râuri Mesopotamia din Orientul Mijlociu[11]

Alte civilizații au evoluat pe malurile Nilului, în Egiptul Antic, [12][13][14] pe valea Indusului[15][16][17] sau de-a lungul marilor fluvii ale Chinei.

Istoria Lumii Vechi[18] se împarte în:

* Antichitate având ca zone principale: Orientul Mijlociu,[19][20][21]

bazinul mediteran, China antică[22] și India antică, ajungând până în secolul al VI-lea.

* Evul Mediu, [23][24] între secolele al VI-lea și al XVI-lea;

* Epoca modernă timpurie,[25] ce include Renașterea, din secolul al XVI-lea până prin 1750;

* Epoca modernă, de la Epoca Luminilor și Revoluția Industrială, ce începe din 1750 și până în prezent.

În Europa, căderea Imperiului Roman de Apus (476 d.Hr.) este în general considerata ca marcând sfârșitul antichității și începutul Evului Mediu.

O mie de ani mai târziu, în mijlocul secolului al XV-lea, tiparul cu caractere mobile, invenția lui Johannes Gutenberg,[26] a revoluționat comunicarea, anunțând sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii[27][28] și al Revoluției științifice[29]

Prin secolul al XVIII-lea, dezvoltarea științei și a tehnologiei au condus la un salt calitativ numit Revoluția industrială.[30] De atunci și până astazi, timp de un sfert de mileniu, știinta, tehnologia, comerțul și , o data cu acestea și potențialul distructiv al războaielor și al altor pericole cu care se confruntă locuitorii planetei au crescut într-un ritm accelerat.[31][32]