Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. [1] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. [2]

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[3]


Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatul mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. [2] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[2]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri.

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).
Literatura română

Pe categorii
Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) [4] Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca)

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[2] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău.

La 1 martie 1837 se naște la Humulești Ion Creangă , primul dintre cei 8 copii ai lui Ștefan a Petrei Ciobotariul și a Smarandei Creangă. În 1846 începe sa frecventeze școala primară din satul natal , primul său învățător fiind bădiță Vasile , dascălul bisericii , pe care îl evoca cu multă dragoste în Amintiri din copilărie.

În 1847 dascălul Vasile este luat la oaste , elevii rămânând în grija dascălului Iordache.

Bunicul David Creangă îi duce pe fiul său Dumitru și nepotul său Nică la școala lui Alecu Balș , în Broșteni , unde era profesor Nicolae Nanu. Frecventează pentru scurt timp cursurile școlare , îmbolnăvindu-se de râie , episod înfățișat în Amintiri din copilărie.(1848)

În 1852 , Ion Creangă asistă la inaugurarea Școlii domnești din Târgu-Neamț, ale cărei cursuri le și urmează.

La 1854 se înscrie la Școala catihetică din Fălticeni. Toamna , la 1855 , Creangă urmează seminarul de la Socola , e lângă materii teologice studiind istoria , aritmetica , gramatica , geografia , latina și elina.

În 1858 moare tatăl lui Ion Creangă. În acest an viitorul scriitor termină cursul inferior al Seminarului și cere hirotonisirea ca diacon.

La 1859 se căsătorește cu Ileana Grigoriu , fiica părintelui Ioan Grigoriu. În luna decembrie a aceluiași an este hirotonisit diacon.

În 1860 , 19 decembrie , se naște unicul său fiu , Constantin Creanga.

În 1861 se înscrie la Facultateade de Teologie , pe care însă o abandonează după scurt timp.

Ion Creangă se înscrie la Școala normală Vasiliană de la Trei Ierarhi din Iași. Directorul acestei școli este Titu Maiorescu.(1863)

La 1864 ocupă prin concurs postul de institutor la Școala primară de la Trei Ierarhi. Decretul de numire este semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Viitorul scriitor va rămâne credincios carierei didactice până la sfârșitul vieții.

În 1865 termină cursurile Școlii normale și obține diploma de absolvire.

Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare. (1866)

1867-apariția primului abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.

În 1871 apare în Columna lui Traian articolul MIsiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creangă. În același an este exclus din rândurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire intitulat Învățătorul copiilor , unde inserează trei povestiri : Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa.

La 14 iulie 1872 este exclus și din învățământ și, în ciuda plângerilor și protestelor sale , situația rămîne aceeași. Își câștigă existența ca mandatar al unui debit de tutun.

La 1874 , Titu Maiorescu devine ministru al Cultelor și al Instrucțiunii Publice , odată cu numirea acestuia fiind posibilă ș reintegrarea în învățământ a lui Ion Creangă , la Școala primară de băieți numărul 2 din suburbia Păcurari-Iași.

1875-acum îl cunoaște pe Mihai Eminescu , legându-l de acesta o prietenie trainică. La îndemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. În cadrl revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori și Capra cu 3 iezi.

În vara lui 1876 Ion Creangă îl găzduiește pe Eminescu în bojdeuca sa din Țicău.

Publică povestirea Moș Nichifor Coțcariu și basmul Harap-Alb.(1877)

La 1878 , pentru activitatea sa didactica , este decorat cu ordinul Bene-merenti . Publică basmul Ivan Turbincă.

În colaborare cu G. Ienăchescu și V. Răceanu , tiparește la 1879 Geografia județului Iași.

La 1 ianuarie 1881 publică în Convorbiri literare prima parte din Amintiri din copilărie , urmată și de partea a II-a. În urma primelor semne de boală (epilepsie) , se internează la Spitalul Brâncovenesc din București.

La Craiova , în 1883 , apare broșura Două istorioare prea frumoase din viața lui Cuza Vodă de Ion Creangă.

1885-Ion Creangă călătorește la Slănicul Moldovei pentru a-și îngriji sănătatea.

Scriitorul îl vizitează pe Mihai Eminescu la Mănăstirea Neamțului.(1887)

La 1888 , în cadrul Cenaclului literar al lui N. Beldiceanu citește partea a VI-a din Amintiri din copilărie.

La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral.Ion Creangă este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.