Obezitate

Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in greutate, in urma acumularii de tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si viata sedentara.
Cauze: Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si consumul de energie, cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei perioade de timp, a necesitatilor nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este acceptata de toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul alimentar nu este permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula la atingerea unui anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazurile in care obezul sustine ca nu maninca mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a mincat mai mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul alimentar nu este spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a consumului zilnic de alimente doar cu 200 de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine cu unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna, persoana respectiva sa adauge 1 kg de tesut gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un asemenea "abuz" discret trece neobservat si este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite". Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in sens absolut. Sint destul de frecvente cazurile personelor active (de exemplu, sportivi) care, dupa ce isi restring eforturile consumatoare de energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase fara a minca nimic in plus fata de ceea ce consumase pina atunci. In acest caz, nu abuzul alimentar este responsabil de ingrasare, ci un oarecare grad de sedentarism fata de care abuzul alimentar apare numai ca relativ. A doua mare cauza de obezitate, dupa abuzul alimentar, este sedentarismul, adica lipsa de exercitiu fizic. Cheltuielile energetice ale persoanelor sedentare sint atit de reduse, incit ele pot fi foarte usor depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati dupa virsta de 30 de ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod de alimentatie mai bun. La femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada ultimelor luni de sarcina, in timpul alaptarii sau la menopauza. Alteori, obezitatea apare dupa o boala infectioasa, sau dupa o interventie chirurgicala, cind, in ambele imprejurari, abuzul alimentar din perioada de convalescenta duce la acumularea de tesut gras.
Factori de risc: Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la anumite persoane, exista o predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de obicei comuna mai multor membri ai unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie familiala. Deseori, ea se transmite de la o generatie la alta si este mai degraba o ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile se transmit de la o generatie la alta, ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca din copilarie. Dar, in aceleasi familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista abuzului alimentar, tocmai pentru ca, in cazul lor, predispozitia la ingrasare este absenta. Anumite modificari ale activitatii glandelor endocrine pot crea o predispozitie la obezitate, si anume: - functia exagerata a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite conditii, la o crestere a apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce faciliteaza aparitia obezitatii; - in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mincare si totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit - hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor tiroidei - tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu numai prin efectul specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin modificarea atitudinii femeii fata de viata, in general, si fata de alimentatie, in special - factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin modificarea apetitului si a stilului de viata.
Tipuri: Obezitatea este frecventa la noi in tara, fiind prezenta in variate grade la 20-30% din populatie. Sint cunoscute doua tipuri principale de obezitate: - un tip care incepe in copilarie, se caracterizeaza prin cresterea numarului de celule grasoase (adipocite) si este dificil de controlat prin regim - un al doilea tip care incepe la viata adulta, se caracterizeaza prin cresterea in volum a celulelor grasoase (hipertrofia), este localizata mai central si este mai usor influentata prin regim alimentar si activitate fizica
Simptome: Simptomul esential al acestei boli de metabolism este cresterea in greutate pe seama tesutului gras cu peste 10% din greutatea ideala (valoare corespunzatoare inaltimii persoanei in cauza). In obezitate, nu se incadreaza plusul ponderal realizat pe seama musculaturii (sportivi de tipul luptatorilor si halterofililor) sau a retinerilor de apa in organism (edeme). Pentru aprecierea greutatii "ideale" s-au propus mai multe formule, dar in practica clinica este suficienta corelarea greutatii in kg cu numarul de cm care depasesc 1m in inaltime (formula Broca): de exemplu, o persoana cu inaltimea de 175 cm trebuie sa aiba greutatea de aproximativ 75 kg. In functie de valorile procentuale ale plusului ponderal fata de greutatea ideala, obezitatea poate fi: - usoara (gradul I): sub 30% - medie (gradul II): intre 30-50% - severa (gradul III): peste 50% In functie de distributia depunerii de grasime, obezitatea poate fi: - generalizata, in care acumularea de grasime este relativ uniforma pe torace, abdomen, membre - segmentara, in care acumularea de grasime se face in anumite zone ale corpului: pe ceafa, trunchi si partea superioara a abdomenului (tipul android); pe fese, solduri si coapse (tipul ginoid).
La rindul ei, obezitatea este un factor de risc direct pentru alte boli, cum ar fi ateroscleroza. Boala actioneaza in asociere cu hipertensiunea arteriala, colesterolul si grasimile crescute, diabetul zaharat. Este bine cunoscut faptul ca obezitatea determina cresterea incidentei anginei pectorale si a mortii subite. Pentru ca persoanele obeze sint mai expuse la unele complicatii, care creeaza diferite grade de invaliditate, riscul de moarte mai timpurie ( decit in cazul persoanelor cu greutate normala ) este mai mare. Cele mai frecvente complicatii ale obezitatii sint: - diabetul zaharat (cresterea glicemiei) si atreoscleroza (cresterea concenteratiei lipidelor in singe) - insuficienta cardiaca sau coronariana - hipertensiunea arteriala - hemoragia cerebrala - artroze si spondilartroze - litiaza biliara - constipatia - varice - eczeme cronice - picior plat
Diagnostic: Doar simpla cintarire si calcularea surplusului de kilograme ne ajuta sa diagnosticam boala si sa o clasificam in functie de nivelul excesului ponderal.
Tratament: Tratamentul direct al obezitatii constituie o problema insuficient rezolvata si explica numeroase formule recomandate. Tratamentul acestei boli poate fi radical, cu un minim exces de vointa din partea obezului. El consta in cura de slabire, care are sansa de reusita numai daca este facuta sub supravegherea medicului. Cura de slabire consta nu atit in restringerea globala a alimentatiei, cit mai ales in adoptarea cu seriozitate a unui nou stil de viata, a unui nou mod de alimentatie. Citeva reguli sint esentiale, si anume: - este obligatoriu obiceiul de a lua 3-4 mese pe zi. Lupta impotriva obezitatii nu consta in a minca o data sau de doua ori pe zi, caci starea de foame creeaza in organism anumite conditii metabolice favorabile tocmai sintezei si depunerii de grasimi. La fel de adevarat este si faptul ca, persoanele care maninca mai rar, ajung sa aiba o pofta de mincare exagerata si sa depaseasca la acea masa unica cantitatile de alimente pe care le-ar fi consumat in 2-3 mese frugale. De aceea se recomanda un iaurt sau un mar intre cele 3 mese principale. - volumul hranei consumate trebuie sa fie mare si de aceea la fiecare din cele 3 mese principale trebuie sa intre fructele si/ sau o salata. - se vor evita cu grija dulciurile, iar zaharul va fi inlocuit, la nevoie, cu zaharina - se va restringe consumul de fainoase la 2-3 felii de piine pe zi - lipidele vor fi reprezentate numai de 1-2 linguri de ulei pe zi, la salate - proteinele nu trebuie sa lipseasca de la nici una din mesele principale. De exemplu, se recomanda 100 g de brinza de vaci dimineata, 200 g carne slaba la prinz si un ou seara; sau un iaurt dimineata, 200 g de brinza la prinz si seara un pahar de lapte smintinit si un ou. Teoretic, orice crestere a consumului energetic este capabila sa impiedice stocajul de grasimi. Efectul favorabil al sportului moderat consta atit in sporirea cheltuielilor energetice, dar mai ales la crearea unei noi preocupari a obezului, expus prin definitie la sedentarism si la supraaprecierea placerilor alimentare. Sportul trebuie practicat inca din copilarie, mai ales de catre copiii din parinti obezi. Sint indicate, in special, exercitii dinamice care pun in miscare grupe mai mari de muschi, sub forma de plimbari cu un ritm mai rapid, alergatul, mersul cu bicicleta, inotul, tenisul si altele. Alegerea depinde de virsta, preferinta si starea de sanatate a persoanei. Persoanele de varsta medie sau mai inaintata mai ales, daca au si factori de risc, este bine ca exercitiile fizice mai sustinute sa le realizeze gradat si este de preferat dupa un control medical. In momentul de fata, exista o gama larga de medicamente care, prin scaderea poftei de mincare, contribuie la obtinerea unor rezultate pozitive. Unele dintre medicamente actioneaza asupra controlului nervos al apetitului, avind ca si efecte secundare o stare de neliniste, insomnie. In unele cazuri, ele pot duce la cresterea tensiunii arteriale, efect nedorit mai ales la hipertensivi. De aceea, utilizarea acestor medicamente nu poate fi prelungita mult timp si in nici un caz nu pot fi luate fara avizul medicului. Alte medicamente duc la cresterea metabolismului bazal, deci si al consumului de energie, avind de asemenea efecte secundare nedorite, in special asupra inimii si sistemului nervos si prin urmare trebuie luate numai sub control medical permanent. Actiunea acestor medicamente este numai ajutatoare in cura de slabire, care, inainte de toate, consta in restringerea alimentatiei si schimbarea stilului de viata. In anumite forme de obezitate, ca in hipotiroidism, terapia cu extracte tiroidiene poate fi utila. Este necesar ca recomandarile medicale sa fie adaptate la fiecare persoana si acestea sa fie aplicate cu perseverenta sub controlul medical periodic. Educatia populatiei prin variate forme in realizarea unei alimentatii rationale si a unei obisnuinte spre o activitate fizica regulata, contribuie la reducerea obezitatii, precum si la prevenirea aterosclerozei. In general, rezultate bune se obtin la obezitatea ce s-a instalat la adult si care este de grad moderat. Obezitatea masiva si instalata din adolescenta este greu de tratat. Totusi, este bine de perseverat in ambele cazuri, deoarece chiar scaderi moderate ale greutatii pot fi urmate de rezultate bune. Important este nu numai sa reducem greutatea, dar sa si mentinem permanent aceasta scadere.
Preventie: Prevenirea este incontestabil mai usoara decit tratarea obezitatii constituite. Prevenirea obezitatii este solutia optima si se poate realiza din copilarie prin evitarea excesului alimentar, prin stabilirea unei obisnuinte de alimentatie echilibrata si a unei activitati fizice zilnice sub variate forme. Masurile de preventie sint la indemana oricui. Prevenirea trebuie sa se adreseze in special familiilor de obezi si trebuie initiata din copilarie. Obiceiul "indoparii" copiilor, sub pretextul feririi de imbolnaviri, este negativ in cazul copiilor din familiile obeze.
El duce rapid la o adevarata pervertire a instinctului alimentar, prin fortarea mecanismului care pune de acord consumul alimentar cu nevoile energetice reale ale organismului. Copiii "indopati" se obisnuiesc pina la urma sa manince, din proprie initiativa, cantitati disproportionat de mari de alimente, satisfactie dupa masa obtinindu-se numai dupa un exces alimentar. Astfel, va trebui temperata tendinta copilului predispus de a se hrani mai mult decit este necesar. Trebuie prevenit cu orice pret abuzul de dulciuri. Practic, supravegherea greutatii copiilor prin cintarirea saptaminala si confruntarea cu normele de greutate pentru sexul si virsta lor este prima masura destinata prevenirii obezitatii in aceste cazuri. Orice abatere in plus fata de normal trebuie prompt corectata, prin reducerea dulciurilor si fainoaselor in zilele care urmeaza. In al doilea rind, apetitul acestor copii trebuie acordat cu nevoile lor energetice.
Diverse: Prin tratarea obezitatii se amelioreaza si capacitatea de munca. Combaterea obezitatii are si avantajul ca previne diabetul, pentru ca multi dintre obezi decedeaza din cauza diabetului. Unele persoane obeze nu trebuie sa se mire daca analiza singelui lor arata concentratia zaharului usor crescuta. Aceasta nu inseamna, din fericire, intotdeauna diabet, dar constituie un pretios semnal de alarma. De asemenea, combaterea obezitatii reduce riscul aterosclerozei si al complicatiilor vasculare cerebrale (apoplexie) si cardiace (infarct de miocard, angina pectorala). Respectarea normelor de viata si alimentatie pe care numai medicul le poate preciza, in raport cu particularitatile fiecarui caz in parte, constituie premisele prevenirii si combaterii rationale a obezitatii